Jurnal monden de Floriana Jucan

[Articol în revista Star, iulie 2005]

Nu pot începe altfel decât prin a le prezenta scuze tuturor celor pe care i-am dezamăgit, chemându-i la intâlnirea săptămânală cu mine şi lăsându-i să m-aştepte în "staţia de autobuz" a Timpului fără ca eu s-apar. Unii mă mai aşteaptă şi-acum, alţii au plecat acasă, ne-nţelegând cum un om pe care-l creditau cu atâta seriozitate n-a venit. Aş putea să vă "livrez" cel puţin câteva motive care să justifice absenţa mea din paginile "Star"-ului de săptămâna trecută. Motive care v-ar provoca o compasiune infinită faţă de mine. Voi stiţi însă mai bine decât mine că n-am cum să vă spun decât adevărul. Chiar cu riscul de a vă pierde. E un risc asumat. Nu v-am scris pentru că… Să vă spun? Să nu vă spun? Pentru că am avut zile-ntregi în care n-am vrut să mă "atingă" nimeni din lumea aceasta telurică. Am fost transbordată dintr-o altă dimensiune, care nu poate fi explicată. Poate că mi-a fost bine, poate că mi-a fost rău. Iertaţi-mă şi-nţelegeţi-mă! Şi iertaţi-mă anticipat, că poate s-o mai întâmpla.

"Parliament" - petrecere de excepţie

Petrecerea pe care Philip Morris a organizat-o pentru lansarea brand-ului "Parliament" a fost de excepţie. De la locaţie până la invitaţi. Nu ştiu cum sunt ţigările Super Slims, pentru că nu le-am încercat, nu sunt fumătoare, dar după extazul pe care-l afişau fumătorii… par a fi elixirul fericirii, chiar dacă în formă nocivă. Iar după recomandări, sunt ţigările de lux din categoria Premium.

Încă de la intrarea în Muzeul de Artă Contemporană, dincolo de faptul c-am fost realmente impresionată de albastrul care "lumina" clădirea, mi l-am amintit pe Adrian Năstase la inaugurarea Muzeului. Ar fi nedrept să nu recunosc că, dacă astăzi avem un astfel de muzeu, i se datorează şi fostului prim-ministru, mult mai îndrăgostit de cultură şi de artă decât cel care i-a succedat.

Vreau numai să priviţi atenţi fotografiile în care puteţi vedea pălăriile ce-au fost prezentate la acest eveniment. Ele poartă semnătura celebrei case "James Lock", cea mai veche din lume în domeniul creaţiei de pălării şi la care apelează în mod obişnuit mai toate capetele încoronate ale Europei.

Exemplarele din colecţia 2005 au fost su-per-be! Sigur, se cuvine să remarc şi coregrafia, ansamblul regizoral, semnat Beatrice Rancea. De excepţie! Mi-a plăcut şi piramida de pahare în care un expert turna şampanie. La fel cum mi-a plăcut şi Andreea Raicu. Era frumoasă şi avea aerul unui star de cinema. Vă recomand să citiţi şi revista "Tango", pe coperta căreia Andreea este într-o altă ipostază: "suavă şi copilăroasă". Şi, după ce vă uitaţi la Andreea, câteva pagini mai încolo, citiţi fabulosul exerciţiu de sinceritate pe care psihologul Aurora Liiceanu ni-l dăruieşte, arătându-ne ce sensibilităţi, ce disperări şi ce iubiri pierdute poate avea un om care ne învaţă pe noi, ceilalţi, cum să supravieţuim păstrându-ne mintea, umorul şi speranţa.

L-am vazut şi pe Peter Imre pentru prima dată fără Diana Lăscărescu. Situaţia ingrată în care mă aflu (fiind prietenă cu amândoi), mă împiedică să scriu mai multe despre acest subiect. Erau frumoşi împreună, ştiu sigur că s-au iubit, că şi-au dăruit unul altuia clipe minunate, dar, cum mie însămi mi s-a-ntâmplat câte-odată, fiecare a vrut altceva. Şi despărţirea nu înseamnă neapărat că ei nu se mai gândesc unul la celălalt sau că nu se mai iubesc. Uneori, însă, viaţa este atât de surprinzătoare, iar, atunci când nu ne surprinde ea, ne arogăm noi acest drept! Singura consolare este aceea că povestea de dragoste şi amintirile rămân întotdeauna, chiar şi după despărţire.

Petrecerea "Parliament" a fost un succes datorită profesioniştilor de la Heat Advertising şi Image Promotion. Bravo! [...]